Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea evidentiaza doua credinte fundamentale.
Astfel „Adventista” reflecta convingerea noastra in apropierea intoarcerii lui Isus Hristos (lat. adventus = venire).
„De ziua a saptea” se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare in conformitate cu invatatura originala a Bibliei. Aceasta zi mai poarta si numele de Sabat.
Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus pentru răscumpararea celor neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupune armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.
Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala – „acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer” (Faptele Apostolilor 1:11). Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.
Prin mentionarea zilei a saptea in numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, exprimandu-ne astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul si marea… iar in ziua a saptea S-a odihnit” (Exod 20:11). Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.
Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sambetei (Sabatului) nu ne mantuieste si intelegem ca oricine intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale” (Evrei 4:10). Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.
Misiunea:
Misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea este aceea de a proclama tuturor oamenilor evanghelia vesnica, in contextul soliilor celor trei ingeri din Apocalips 14:6-12, conducandu-i sa Il accepte pe Isus ca Mantuitor personal si sa se uneasca cu biserica Lui, sprijinindu-i in a se pregati pentru apropiata Sa revenire.
Noi realizam aceasta misiune prin indrumarea Duhului Sfant prin:
• Predicare: Acceptand misiunea lui Hristos (Matei 28:18-20), transmitem lumii mesajul unui Dumnezeu iubitor, descoperit pe deplin prin lucrarea si moartea ispasitoare a Fiului Sau. Recunoscand Biblia ca fiind Descoperirea voii lui Dumnezeu, ii prezentam mesajul intreg, inclusiv cea de-a doua venire a lui Hristos si valabilitatea autoritatii Legii celor zece porunci
• Invatare: Fiind constienti ca dezvoltarea mintii si a caracterului este esentiala in planul lui Dumnezeu privind rascumpararea omului, noi promovam dezvoltarea unei intelegeri mature a lui Dumnezeu si a relatiei cu El, a Cuvantului Sau si a Universului creat
• Vindecare: Afirmand accentul Bibliei asupra starii de bine a intregii persoane, facem din pastrarea sanatatii si vindecarea celor bolnavi o prioritate, iar prin slujirea celor saraci si apasati, cooperam cu Creatorul in lucrarea de restaurare
Viziunea noastra:
In armonie cu profetiile Scripturilor, noi vedem ca planul lui Dumnezeu de restaurare a intregii Sale creatii este in deplina armonie cu voia si dreptatea Sa perfecta.
Logo-ul si semnificatia lui
Alegerea logo-ului Bisericii reflecta valorile esentiale pe care adventistii de ziua a saptea le pretuiesc.
Biblia, formeaza baza si reprezinta fundamentul biblic al credintei noastre. Faptul ca Biblia este intr-o pozitie complet deschisa, transmite mesajul acceptarii totale a Cuvantului lui Dumnezeu prin studiere si aplicare permanenta.
In centru se afla Crucea, reprezentand Evanghelia Salvarii si sacrificiul lui Hristos, subliniind astfel locul central pe care il ocupa in credinta noastra.
De la Cruce catre varful desenului se evidentiaza trei linii ce inconjoara o sfera imaginara (pamantul) sugerand atat flacarile Duhului Sfant, mesagerul Adevarului, cat si pe cei trei ingeri din Apocalipsa capitolul 14 inconjurand globul pamantesc si misiunea noastra de a duce Evanghelia in toata lumea.
Speram ca acest logo desi este o reprezentare foarte simpla a credintelor si valorilor fundamentale ale adventistilor, sa fie un simbol reprezentativ al mesajului adventist pentru lume.
(Sursa: www.adventist.ro)
Adventiştii de Ziua a Şaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez şi susţin anumite principii fundamentale de credinţă ca fiind învăţături ale Sfintelor Scripturi. Aşa cum sunt prezentate aici, aceste convingeri, constituie înţelegerea şi exprimarea bisericii cu privire la învăţătura Sfintelor Scripturi. Revizuirea acestor declaraţii poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferinţei Generale, atunci când biserica este condusă de Duhul Sfânt la o mai profundă înţelegere a adevărului Bibliei sau când găseşte un limbaj mai adecvat prin care să exprime învăţăturile Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.
1. Sfintele Scripturi
Sfintele Scripturi, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris aşa cum erau conduşi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu a încredinţat omului cunoştinţa necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experienţei, descoperirea cu autoritate deplină în privinţa doctrinelor şi raportul demn de încredere al acţiunilor lui Dumnezeu în istorie. (2 Petru 1,20.21; 2 Tim. 3,16.17; Ps. 119,105; Prov. 30,5.6; Is. 8,20; Ioan 17,17; 1 Tes. 2,13; Evr. 4,12)
2. Trinitatea
Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate de trei Persoane veşnice. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotştiutor, mai presus de toate şi omniprezent. El este infinit şi, dincolo de înţelegerea omenească, totuşi este cunoscut prin faptul că El S-a revelat. El este pentru veşnicie vrednic de închinare, adorare şi slujire din partea întregii creaţiuni. (Deut. 6,4; Mat. 28,19; 2 Cor. 13,14; Ef. 4,4 6; 1 Petru 1,2; 1 Tim. 1,17; Apoc. 14,7)
3. Tatăl
Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Suveranul întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, plin de milă şi har, încet la mânie şi îmbelşugat într-o statornică dragoste şi credincioşie. Calităţile şi puterile manifestate în Fiul şi în Duhul Sfânt sunt, de asemenea, revelaţii ale Tatălui. (Gen. 1,1; Apoc. 4,11; 1 Cor. 15,28; Ioan 3,16; 1 Ioan 4,8; 1 Tim. 1,17; Ex 34,6.7; Ioan 14,9)
4. Fiul
Dumnezeu Fiul cel veşnic a devenit prin întrupare Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile şi prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu. Prin El se realizează mântuirea omului şi prin El este judecată lumea. Dumnezeu adevărat din veşnicii, El a devenit şi Om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput prin Duhul Sfânt şi născut din fecioara Maria. A trăit şi a experimentat ispitirea ca o fiinţă umană, dar a exemplificat în mod desăvârşit neprihănirea şi dragostea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu şi a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. A suferit şi a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre şi în locul nostru, a înviat din morţi şi S a înălţat la ceruri ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va reveni în slavă pentru eliberarea finală a poporului Său şi restatornicirea tuturor lucrurilor. (Ioan 1,1 3.14; Col. 1,15 19; Ioan 10,30; 14,9; Rom. 6,23; 2 Cor. 5,17 19; Ioan 5,22; Luca 1,35; Fil. 2,5 11; Evr. 2,9 18; 1 Cor. 15,3.4; Evr. 8,1.2; Ioan 14,1 3)
5. Duhul Sfânt
Dumnezeu Duhul cel veşnic a luat parte activă împreună cu Tatăl şi cu Fiul la creaţiune, la întrupare şi la răscumpărare. El a inspirat scriitorii Bibliei. El a umplut cu putere viaţa lui Hristos. El atrage şi convinge fiinţele omeneşti, iar pe aceia care răspund chemării Sale îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl şi de Fiul pentru a fi totdeauna alături de copiii Lui, El oferă daruri spirituale bisericii, o împuterniceşte să dea mărturie despre Hristos şi, în armonie cu Biblia, o conduce în tot adevărul. (Gen. 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Fapte 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Cor. 3,18; Ef. 4,11.12; Fapte 1,8; Ioan 14,16 18.26; 15,26.27; 16,7 13)
6. Creaţiunea
Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi a descoperit în Sfintele Scripturi raportul autentic al activităţii Sale creatoare. În şase zile, Domnul a făcut „cerul şi pământul” şi toate fiinţele vii care sunt pe pământ, iar în ziua a şaptea a acelei prime săptămâni S a odihnit. Astfel, El a înfiinţat Sabatul ca memorial veşnic al încheierii activităţii Sale creatoare. Primul bărbat şi prima femeie au fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu, ca încoronare a lucrării de creaţiune. Li s a dat stăpânire asupra lumii şi răspunderea de a avea grijă de ea. Când lucrarea creaţiunii a fost încheiată, lumea era „foarte bună”, proclamând gloria lui Dumnezeu. (Gen. 1,2; Ex. 20,8 11; Ps. 19,1 6; 33,6.9; 104; Evr. 11,3)
7. Natura omului
Bărbatul şi femeia au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu cu individualitate, putere şi libertate de a gândi şi a acţiona. Deşi creaţi ca fiinţe libere, fiecare om este o unitate indivizibilă a trupului, minţii şi sufletului şi este dependent de Dumnezeu în ceea ce priveşte viaţa, suflarea şi toate celelalte. Când primii noştri părinţi n au ascultat de Dumnezeu, ei au tăgăduit dependenţa lor de El şi au căzut din poziţia lor înaltă. Chipul lui Dumnezeu din ei a fost denaturat şi au ajuns supuşi morţii. Urmaşii lor împărtăşesc această natură decăzută şi consecinţele ei. Ei se nasc cu slăbiciuni şi tendinţe spre rău. Dar Dumnezeu, prin Hristos, a împăcat lumea cu Sine şi, prin Duhul Său, reface în oamenii care se pocăiesc chipul Creatorului lor. Creaţi pentru gloria lui Dumnezeu, ei sunt chemaţi să L iubească, să se iubească unii pe alţii şi să aibă grijă de mediul natural în care trăiesc. (Gen. 1,26 28; 2, 7; Ps. 8,4 8; Fapte 17,24 28; Gen. 3; Ps. 51,5; Rom. 5,12 17; 2 Cor. 5,19.20; Ps. 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Gen. 2,15)
8. Marea luptă
Întreaga omenire este acum implicată într o mare luptă între Hristos şi Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea şi la suveranitatea Sa în Univers. Acest conflict a început în ceruri, atunci când o fiinţă creată, înzestrată cu libertatea de alegere, prin înălţarea de sine a devenit Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi a condus la răzvrătire o parte dintre îngeri. El a introdus spiritul răzvrătirii în lumea noastră, atunci când i-a condus pe Adam şi pe Eva să păcătuiască. Păcatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu în omenire, la dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins toată lumea. Urmărită de întreaga creaţiune, această lume a devenit scena conflictului universal, din care, în cele din urmă, Dumnezeul dragostei va ieşi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe poporul Său în acest conflict, Hristos trimite Spiritul Său cel Sfânt şi îngeri credincioşi să l călăuzească, să l apere şi să l susţină pe calea mântuirii. (Apoc. 12,4 9; Is. 14,12 14; Ez. 28,12 18; Gen. 3; Rom. 1,19 32; 5,12 21; 8,19 22; Gen. 6 8; 2 Petru 3,6; 1 Cor. 4,9; Evr. 1,14)
9. Viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos
Prin viaţa lui Hristos de perfectă ascultare faţă de voinţa lui Dumnezeu, prin suferinţa, moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispăşire pentru păcatele omenirii, aşa că, aceia care, prin credinţă, acceptă ispăşirea pot avea viaţa veşnică, iar întreaga creaţiune poate înţelege mai bine dragostea nemărginită şi sfântă a Creatorului. Această ispăşire desăvârşită apără dreptatea Legii lui Dumnezeu şi îndurarea ce aparţine caracterului Său, pentru că realizează condamnarea păcatului şi ne oferă iertarea. Moartea lui Hristos este o moarte înlocuitoare şi ispăşitoare, este o moarte care aduce împăcare şi transformare. Învierea lui Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forţelor răului, iar celor ce acceptă ispăşirea le asigură biruinţa finală asupra păcatului şi asupra morţii. Ea declară autoritatea de Domn a lui Isus Hristos, înaintea Căruia se va pleca orice genunchi în ceruri şi pe pământ. (Ioan 3,16; Is. 53; 1 Petru 2,21.22; 1 Cor. 15,3.4.20 22; 2 Cor. 5,14.15.19 21; Rom. 1,4; 3,25; 4,25; 8,34; 1 Ioan 2,2; 4,10; Col. 2,15; Fil. 2,6 11)
10. Experienţa mântuirii
În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut ca Hristos, care nu a cunoscut păcatul, să fie făcut păcat pentru noi, astfel ca, în El, noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Spiritul Sfânt, noi simţim lipsurile noastre, recunoaştem păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirile noastre şi ne exercităm credinţa noastră în Isus ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă care dobândeşte mântuirea vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, adoptaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi eliberaţi de sub domnia păcatului. Prin Spiritul Sfânt, suntem născuţi din nou şi sfinţiţi; Spiritul reînnoieşte minţile noastre, scrie legea iubirii în inimile noastre şi ni se oferă putere de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, noi devenim părtaşi ai naturii divine şi avem asigurarea mântuirii acum în ziua judecăţii. (2 Cor. 5,17 21; Ioan 3,16; Gal. 1,4; 4,4 7; Tit 3,3 7; Ioan 16,8; Gal. 3,13.14; 1 Petru 2,21.22; Rom. 10,17; Luca 17,5; Marcu 9,23.24; Ef. 2,5 10; Rom. 3,21 26; Col. 1,13.14; Rom. 8,14 17; Gal. 3,26; Ioan 3,3 8; 1 Petru 1,23; Rom. 12,2; Evr. 8,7 12; Ez. 36,25 27; 2 Petru 1,3.4; Rom. 8,1 4; 5,6 10)
11. Creşterea în Hristos
Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra forţelor răului. Cel care a supus spiritele demonice în timpul lucrării Sale pe pământ le-a sfărâmat puterea şi a făcut sigură condamnarea lor finală. Biruinţa lui Isus ne dă şi nouă biruinţă asupra forţelor răului, care încearcă să ne stăpânească, în timp ce umblăm cu El în pace şi bucurie, având asigurarea iubirii Sale. Acum, Duhul Sfânt locuieşte în noi şi ne dă putere. În timp ce ne consacrăm fără încetare lui Isus ca Mântuitor şi Domn al nostru, suntem eliberaţi de povara faptelor noastre din trecut. Noi nu mai trăim în întuneric, cu teamă de puterile răului, în ignoranţă şi în viaţa lipsită de sens de odinioară. În această nouă libertate în Isus, suntem chemaţi să creştem în asemănarea cu caracterul Său, comunicând cu El zilnic în rugăciune, prin hrănirea din Cuvântul lui Dumnezeu, meditând asupra acestuia şi asupra providenţei Sale, cântând laudele Sale, adunându-ne pentru închinare şi participând la misiunea bisericii. În timp ce ne dăruim într-o slujire iubitoare pentru cei din jurul nostru şi în mărturisirea mântuirii Sale, prezenţa Sa constantă cu noi, prin Duhul Sfânt, transformă fiecare moment al vieţii şi fiecare îndatorire într-o experienţă spirituală veritabilă. (Psalmi 1,1.2; 23,4; 77,11.12; Col. 1,13.14; 2,6.14.15; Luca 10,17-20; Ef. 15,19.20; 6,12-18; 1 Tes. 5,23; 2 Petru 2,9; 3,18; 2 Cor. 3,17.18; Fil. 3,7-14; 1 Tes 5,16-18; Matei 20,25-28; Ioan 20,21; Gal 5,22-25; Rom. 8,38.39; 1 Ioan 4,4; Evrei 10,25)
12. Biserica
Biserica este comunitatea credincioşilor care Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Ca urmaţi ai poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiul Testament, noi suntem chemaţi să ieşim din lume. Noi ne strângem laolaltă pentru închinare, pentru părtăşie, pentru instruire din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea întregii omeniri şi pentru proclamarea Evangheliei în toată lumea. Biserica îşi primeşte autoritatea de la Hristos, care este Cuvântul întrupat, şi din Sfintele Scripturi, care constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Biserica este familia lui Dumnezeu. Fiind adoptaţi ca fii ai Săi, membrii ei trăiesc în baza noului legământ. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credincioşi, al căror Cap este Însuşi Hristos. Biserica este mireasa pentru care a murit Hristos, ca s o sfinţească şi s o curăţească. La întoarcerea Lui triumfală, El o va prezenta ca fiind biserica Sa glorioasă: cei credincioşi din toate timpurile, răscumpăraţi prin sângele Său, neavând nicio pată sau zbârcitură, ci fiind sfinţi şi fără prihană. (Gen. 12,3; Fapte 7,38; Ef. 4,11 15; 3,8 11; Mat. 28,19.20; 16,13 20; 18,18; Ef. 2,19 22; 1,22.23; 5,23 27; Col. 1,17.18)
13. Rămăşiţa şi misiunea ei
Biserica universală este compusă din toţi cei care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în ultimele zile ale istoriei planetei, când apostazia devine generală, Dumnezeu cheamă deoparte o rămăşiţă care ţine poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Această rămăşiţă anunţă sosirea ceasului judecăţii, proclamă mântuirea prin Hristos şi vesteşte apropierea celei de a Doua Veniri a Lui. Această proclamare este simbolizată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14. Ea coincide cu judecata din ceruri şi are ca rezultat o lucrare de pocăinţă şi reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să dea mărturie personală în această lucrare mondială (Apoc. 12,17; 14,6 12: 18,1 4; 2 Cor. 5,10; Iuda 3,14; 1 Petru 1,16 19; 2 Petru 3,10 14; Apoc. 21,1 14).
14. Unitatea în trupul lui Hristos
Biserica este un corp de credincioşi, compus din mulţi membri, chemaţi din toate naţiunile, neamurile, limbile şi popoarele. În Hristos, noi suntem o nouă creaţie. Deosebirile de rasă, cultură, instruire şi naţionalitate, precum şi diferinţele dintre cei de sus şi cei de jos, dintre bogaţi şi săraci, dintre bărbaţi şi femei nu trebuie să dea loc la dezbinări între noi. Toţi suntem egali în Hristos care, printr un singur Duh, ne a legat în aceeaşi părtăşie cu El şi unul cu altul. Noi trebuie să slujim şi să fim slujiţi fără părtinire sau rezervă. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Sfintele Scripturi, împărtăşim aceeaşi credinţă şi nădejde şi dăm tuturor o mărturie unită. Această unitate îşi are sursa în unitatea triunicului Dumnezeu, care ne a adoptat pentru a fi copiii Săi. (Rom. 12,4.5; 1 Cor. 12,12 14; Mat. 28,19.20; Ps. 133,1; 2 Cor. 5,16.17; Fapte 17,26.27; Gal. 3,27.29; Col. 3,10 15; Ef. 4,14 16; 4,1 6; Ioan 17,20 23)
15. Botezul
Prin botez, noi mărturisim credinţa noastră în moartea şi învierea lui Isus Hristos şi dăm mărturie cu privire la moartea noastră faţă de păcat şi hotărârea de a umbla într o viaţă nouă. Astfel, noi recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, devenim poporul Lui şi suntem primiţi ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor şi al primirii Duhului Sfânt. Botezul este săvârşit prin scufundarea în apă şi este condiţionat de mărturisirea credinţei în Isus şi de dovada pocăinţei. El trebuie să fie precedat de instruirea în adevărurile Sfintelor Scripturi şi de primirea învăţăturilor ei. (Rom. 6,1 6; Col. 2,12.13; Fapte 16,30 33; 22,16; 2,38; Mat. 28,19.20)
16. Cina Domnului
Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului şi sângelui lui Hristos, ca expresie a credinţei în El, Domnul şi Mântuitorul nostru. În această experienţă a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său şi a l întări. Când ne împărtăşim, noi proclamăm cu bucurie moartea Domnului, până va reveni El. Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăinţa şi mărturisirea. Învăţătorul a instituit serviciul spălării picioarelor care semnifică o reînnoire a curăţirii, o expresie a bunăvoinţei de a ne sluji unul altuia în umilinţă creştină şi de a ne uni inimile în dragoste. Serviciul Cinei Domnului este deschis tuturor credincioşilor creştini. (1 Cor. 10,16.17; 11,23 30; Mat. 26,17 30; Apoc. 3,20; Ioan 6,48 63; 13,1 17)
17. Darurile spirituale şi funcţiile de slujire
Dumnezeu înzestrează pe toţi membrii bisericii Sale din toate vremurile cu daruri spirituale pe care fiecare membru trebuie să le folosească pentru binele comun al bisericii şi al omenirii, într o slujire plină de iubire. Acordate prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte după cum voieşte, darurile aduc cu ele toate aptitudinile şi capacităţile de slujire de care are nevoie biserica pentru a şi îndeplini funcţiile stabilite de Dumnezeu. Potrivit Scripturii, între aceste daruri se află: credinţa, vindecarea, profetizarea, propovăduirea, învăţarea, administrarea, împăcarea, compasiunea, slujirea cu sacrificiu de sine şi binefacerea pentru încurajarea şi ajutarea semenilor. Unii membri sunt chemaţi de Dumnezeu şi înzestraţi de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcţiilor recunoscute de biserică, cum ar fi: lucrarea pastorală, evanghelistică, apostolică şi de învăţare. Ele sunt necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor pentru lucrarea de slujire, pentru dezvoltarea bisericii în vederea atingerii maturităţii spirituale, dar şi pentru promovarea unităţii credinţei şi a cunoaşterii de Dumnezeu. Atunci când membrii folosesc aceste daruri spirituale ca administratori credincioşi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejată de influenţele distructive ale învăţăturilor false, îşi primeşte creşterea de la Dumnezeu şi se zideşte în credinţă şi dragoste. (Rom. 12,4 8; 1 Cor. 12,9 11.27.28; Ef. 4,8.11 16; Fapte 6,1 7; 1 Tim. 3,1 13; 1 Petru 4,10.11)
18. Darul profeţiei
Unul dintre darurile Duhului Sfânt este profeţia. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămăşiţei şi s a manifestat prin lucrarea făcută de Ellen White. Ca un mesager al Domnului, scrierile ei sunt o sursă continuă de adevăr plină de autoritate, adevăr care oferă bisericii mângâiere, călăuzire, instruire şi îndreptare. Ele arată clar că Biblia este etalonul după care trebuie să fie verificată orice învăţătură şi experienţă. (Ioel 2,28.29; Fapte 2,14 21; Evr. 1,1 3; Apoc. 12,17; 19,10)
19. Legea lui Dumnezeu
Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt întruchipate în cele Zece Porunci şi exemplificate în viaţa Domnului Hristos. Ele exprimă dragostea, voinţa şi scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportament şi la relaţii umane şi sunt obligatorii pentru toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său şi standardul judecăţii lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc simţământul nevoii după un Mântuitor. Mântuirea se realizează prin har, şi nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creştin şi dă naştere la un simţământ de stare de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre faţă de Dumnezeu şi a interesului pentru semenii noştri. Ascultarea care vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma vieţile şi întăreşte în acest fel mărturia creştină. (Ex. 20,1 17; Ps. 40,7.8; Mat. 22,36 40; Deut. 28,1 14; Mat. 5,17 20; Evr. 8,8 10; Ioan 15,7 10; Ef. 2,8 10; 1 Ioan 5,3; Rom. 8,3.4; Ps. 19,7 14)
20. Sabatul
După cele şase zile ale creaţiunii, Creatorul binefăcător S a odihnit în ziua a şaptea şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca memorial al creaţiunii. Porunca a patra a Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu cere respectarea Sabatului ca zi de odihnă, de închinare şi de slujire, în armonie cu învăţăturile şi exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o comuniune încântătoare cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Este un simbol al răscumpărării prin Hristos, un semn al sfinţirii noastre, o dovadă a credincioşiei noastre şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus până la apus, este o celebrare a lucrării creatoare şi răscumpărătoare a lui Dumnezeu. (Gen. 2,1 3; Ex. 20,8 11; Luca 4,16; Is. 56,5.6; 58,13.14; Mat. 12,1 12; Ex. 31,13 17; Ez. 20,12.20; Deut. 5,12 15; Evr. 4,1 11; Lev. 23,32; Marcu 1,32)
21. Isprăvnicia
Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, cărora ne a încredinţat timp şi ocazii, capacităţi şi bunuri, binecuvântările pământului şi resursele lui. Noi suntem răspunzători faţă de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaştem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu printr o slujire plină de credincioşie faţă de El şi faţă de semenii noştri, prin faptul că Îi înapoiem zecimea şi dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susţinerea şi dezvoltarea bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu pe care ni l a dat Dumnezeu pentru a creşte în dragoste şi pentru a birui egoismul şi lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora, ca rezultat al credincioşiei sale. (Gen. 1,26 28; 2,15; 1 Cron. 29,14; Hag. 1,3 11; Mal. 3,8 12; 1 Cor. 9,9 14; Mat. 23,23; 2 Cor. 8,1 15; Rom. 15,26.27)
22. Comportamentul creştin
Noi suntem chemaţi să fim un popor evlavios, care gândeşte, simte şi acţionează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să refacă în noi caracterul Domnului nostru, trebuie să ne implicăm şi să acceptăm numai acele lucruri care vor produce în viaţa noastră curăţie, sănătate şi bucurie. Aceasta înseamnă că plăcerile şi distracţiile noastre trebuie să corespundă celor mai înalte standarde ale bunului gust şi ale frumuseţii creştine. Deşi recunoaştem deosebirile de cultură, îmbră-cămintea noastră trebuie să fie simplă, modestă şi curată, aşa cum se potriveşte acelora pentru care adevărata frumuseţe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând şi liniştit. Aceasta mai înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, trebuie să avem grijă de ele într un mod inteligent. Pe lângă mişcare fizică şi odihnă corespunzătoare, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă dietă cu putinţă şi să ne abţinem de la alimentele necurate identificate în Scriptură. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul, folosirea iresponsabilă a medicamentelor şi a narcoticelor sunt dăunătoare corpului nostru, trebuie să ne abţinem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot ceea ce ne aduce gândurile şi trupul în ascultare de Hristos, care doreşte să fim sănătoşi, plini de bucurie şi bunătate. (Rom. 12,1.2; 1 Ioan 2,6; Ef. 5,1 21; Fil. 4,8; 2 Cor.10,5; 6,14 7,1; 1 Petru 3,1 4; 1 Cor. 6,19; 10,31; Lev.11,1 47; 3 Ioan 2)
23. Căsătoria şi familia
Căsătoria a fost instituită de Dumnezeu în Eden şi afirmată de Isus ca fiind unirea pentru toată viaţa dintre un bărbat şi o femeie, într o părtăşie plină de dragoste. Pentru creştin, căsătoria este un legământ atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de tovarăşul de viaţă. De aceea, trebuie să fie încheiată numai între parteneri care împărtăşesc aceeaşi credinţă. Iubirea reciprocă, cinstea, respectul şi responsabilitatea sunt ţesătura acestei relaţii care trebuie să reflecte dragostea, sfinţenia, apropierea şi permanenţa relaţiei dintre Hristos şi biserica Sa. Cu privire la divorţ, Isus a învăţat că cel care se desparte de tovarăşul său de viaţă din alte motive decât infidelitatea, căsătorindu se cu altcineva, comite adulter. Deşi unele relaţii de familie poate nu corespund idealului, soţii care se dăruiesc unul altuia pe deplin în Hristos pot realiza o unitate plină de dragoste prin călăuzirea Duhului şi pot contribui la dezvoltarea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia şi doreşte ca membrii ei să se ajute unul pe altul pentru a ajunge la maturitate completă. Părinţii sunt datori să şi crească copiii în dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Prin exemplul şi cuvintele lor, ei trebuie să i înveţe că Hristos disciplinează în mod iubitor, întotdeauna gingaş şi atent, dorind ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Legătura familială tot mai strânsă este unul dintre semnele distinctive ale soliei finale a Evangheliei. (Gen. 2,18 25; Mat. 19,3 9; Ioan 2,1 11; 2 Cor. 6,14; Ef. 5,21 33; Mat. 5,31.32; Marcu 10,11.12; Luca 16,18; 1 Cor. 7,10.11; Ex. 20,12; Ef. 6,1 4; Deut. 6,5 9; Prov. 22,6; Mal. 4,5.6)
24. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc
Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale de ispăşire aduse pe cruce, o dată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Mare Preot şi a început lucrarea de mijlocire la data înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea de a doua şi ultima fază a lucrării Sale de ispăşire. Aceasta este lucrarea judecăţii de cercetare care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curăţirea din Ziua Ispăşirii a vechiului sanctuar iudaic. În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cereşti sunt curăţite prin jertfa desăvârşită a sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti cine sunt cei adormiţi în Hristos şi socotiţi vrednici să aibă parte de Prima Înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, pe cei care sunt în El, şi de aceea sunt pregătiţi pentru a fi strămutaţi în Împărăţia Sa veşnică. Această judecată reabilitează dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire a celor ce cred în Isus. Ea declară că cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârşitul timpului de probă a omenirii, înaintea celei de a Doua Veniri. (Evrei 8,1 5; 4,14 16; 9,11 28; 10,19 22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9 27; 8,13.14; 9,24 27; Num. 14,34; Ez. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12)
25. A Doua Venire a Domnului Hristos
A Doua Venire a lui Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii, marele punct culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu cei neprihăniţi care vor fi în viaţă, vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, iar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a tuturor lanţurilor profetice, împreună cu condiţia actuală din lume, arată că venirea lui Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme. (Tit 2,13; Evrei 9,28; Ioan 14,1 3; Fapte 1,9 11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13 18; 1 Cor. 15,51 54; 2 Tes. 1,7 10; 2,8; Apoc. 14,14 20; 19,11 21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1 5; 1 Tes. 5,1 6)
26. Moartea şi învierea
Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oamenii. Când Se va arăta Domnul Hristos, Viaţa noastră, neprihăniţii înviaţi şi neprihăniţii în viaţă vor fi glorificaţi şi luaţi să întâmpine pe Domnul lor. A Doua Înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani. (Rom. 6,23; 1 Tim. 6,15.16; Ecl. 9,5.6; Ps. 146,3.4; Ioan 11,11 14; Col. 3,4; 1 Cor. 15,51 54; 1 Tes. 4,13 17; Ioan 5,28.29; Apoc. 20,1 10)
27. Mileniul şi sfârşitul păcatului
Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos împreună cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În timpul acesta, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi. Pământul va fi complet pustiu, fără oameni, dar ocupat de Satana şi îngerii lui. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos, cu sfinţii Săi şi cu cetatea sfântă, va coborî din ceruri pe pământ. Atunci morţii nelegiuiţi vor fi înviaţi şi împreună cu Satana şi îngerii lui vor înconjura cetatea, dar foc de la Dumnezeu îi va mistui şi va curăţi pământul. Astfel, Universul va fi eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi. (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23 26; Apoc. 21,1 5; Mal. 4,1; Ez. 28,18.19)
28. Noul Pământ
Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu va pregăti un cămin veşnic pentru cei răscumpăraţi şi un mediu desăvârşit pentru viaţă veşnică, dragoste, bucurie şi pentru a învăţa în prezenţa Lui, pentru că aici, Dumnezeu Însuşi va locui cu poporul Său, iar suferinţa şi moartea nu vor mai fi. Marea luptă va lua sfârşit, iar păcatul nu va mai exista. Toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, vor declara că Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru veşnicie. Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17 25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1 7; 22,1 5; 11,15)
(Sursa: Manualul Bisericii Adveniste de Ziua a Saptea)
Misiunea noastră este să cunoaștem pe Mântuitorul Iisus Hristos din Sfintele Scripturi și să facem cunoscută iubirea Sa între oameni.
Misiunea noastră este să punem în valoare înaintea oamenilor, ceea ce spune Biblia despre ”biserica rămășiței” (cf. Isaia 58: 12-14 si Apocalipsa 12:17 și 14:12) din zilele sfârșitului și anume, păzirea tuturor celor 10 porunci scrise de însuși Dumnezeu , inclusiv porunca a IV-a care cere păzirea sâmbetei ca zi de odihnă și închinare.
Misiunea noastră ca ”rămășiță” profetică este ca prin puterea Duhului Sfânt, și potrivit poruncii Mântuitorului să facem ucenici, botezându-i în numele Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt.
Misiunea noastră o vom considera îndeplinită, numai după ce întreita solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14, va fi adusă la cunoștința lumii, aducând ca rod, ”un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (cf. Tit 2: 11-14) și pregătit să întâmpine cu bucurie pe Domnul Hristos când „iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morţii a Cărui împărăție nu va avea sfârşit.”
În numele Bisericii Adventiste Bacău-Centru,
Pastor Pavel Burlacu
Biserica Adventista de Ziua a Saptea considera ca are un rol special in raspandirea mesajului lui Isus Hristos in intreaga lume, fiind prezenta in 206 din cele 232 de tari recunoscute de catre Natiunile Unite, publicand prin cele peste 60 de edituri, materiale in 901 de limbi si dialecte.
Avand mai mult de 16 milioane de membri botezati la 31 decembrie 2010 (25 de milioane de credinciosi in total) si cu peste un milion de noi membri ce se alatura Bisericii in fiecare an, avand peste 68.000 de biserici, adventismul de ziua a saptea este una dintre denominatiunile crestine cu cel mai rapid ritm de crestere din lume.
Componenta si caracterul global
Biserica "Adventista de Ziua a Saptea crede ca are un rol special in raspandirea mesajului lui Isus Hristos in intreaga lume, de aceea membrii ei au ramas o biserica mondiala ca structura si obiectiv. Caracterul global al misiunii Bisericii se regaseste in componenta membrilor sai: 39% africani, 30% hispanici, 14% est-asiatici si 11% caucazieni
In randul credinciosilor adventisti se regasesc figuri marcante, cum ar fi: Barry Black, Contra-Amiral și Capelan al Senatului SUA din 2003, James Standish, director executiv al United States Commission on International Religious Freedom și reprezentant la ONU al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, Barry W. Bussey – reprezentant oficial al International Religious Liberty Association (cea mai veche organizație dedicata libertății de conștiință) la ONU, Dr. Benjamin Carson, celebru neurochirurg pediatric, Desmond Doss, medic – erou, subiect al documentarului The Conscientious Objector, Patrick Linton Allen, guvernatorul general din Jamaica, Sir James Carlisle, guvernatorul Antigua si Barbuda timp de 14 ani (până în 2007), primul guvernator autohton numit de Regina Elisabeta a II-a în această poziție iar lista ar putea continua.
Educatia
Biserica Adventista de Ziua a Saptea se remarca in randul bisericilor crestine prin faptul ca detine unul dintre cele mai dezvoltate sisteme educationale protestante din lume cu 7.800 scoli, colegii si universitati ce asigura educatia a peste 1.400.000 de persoane.
Aceasta retea de scoli, dintre care numeroase au primit recunoasterea publica pentru activitatea desfasurata, ofera educatie crestina atat la nivel preuniversitar cat si universitar, punand un accent deosebit pe dezvoltarea mentalitatil de slujire a societatii.
Medicina
Adventistii de ziua a saptea detin 700 de institutii medicale dintre care 351 de clinici si dispensare si 167 de spitale si policlinici care deservesc 16 milioane de persoane si promoveaza in mod consecvent programele de asigurare a sanatatii populatiei, oferind programe pentru renuntarea la fumat, reabilitare a alcoolicilor, programe de slabire si de lupta impotriva stresului..
Pentru o imagine mai complexă asupra acestui aspect, vă recomandăm vizionarea filmului "Adventistii" , un documentar independent realizat de regizorul Martin Doblmeier (romano-catolic) în 2010.
Universitatea Loma Linda din sudul Californiei, specializata in domeniul medical, s-a bucurat de interesul mass-media mai mult decat oricare alt centru medical din Statele Unite datorita rezultatelor cercetarilor stiintifice, dintre care unele reprezinta premiere mondiale, cum ar fi transplantul de inima la copii ("Baby Fae") si acceleratorul de protoni folosit pentru tratarea cancerului.
O alta institutie medicala adventista, Spitalul Adventist din Florida, a fost aleasa de catre concernul Walt Disney sa asigure asistenta medicala pentru noua comunitate Disney, Celebration City.
Tot in acest domeniu se remarca doi specialisti mondiali:
Dr. Benjamin Carson, conducatorul sectiei de neurochirurgie pediatrica a institutiilor medicale ale Universitatii Johns Hopkins din Baltimore, S.U.A. si pionier in neurochirurgie pediatrica. Cunoscut poate cel mai mult datorita eforturilor incununate de succes in domeniul separarii siamezilor si pentru rezultatele obtinute in tratarea atacurilor de epilepsie la copii, acesta a primit in 2008 Medalia prezidentiala a Libertatii ca “recunoastere a contributiilor sale extraordinare aduse medicinii si a influentei sale motivatoare asupra tinerilor Americii”, dupa cum a precizat fostul presedinte al Statelor Unite, George W. Bush, in timpul ceremoniei de la Casa Alba. Pe 7 februarie 2009, postul de televiziune a lansat o ecranizare a vietii Dr. Ben Carson, "Gifted Hands" (Maini Inzestrate) avandu-l in rolul principal pe detinatorul premiului Oscar Cuba Gooding Jr
Dr. Linda Ferry, cercetator al Universitatii Loma Linda, ale carei cercetari au dus la descoperirea Bupropion-ului – comercial “Zyban” si pentru care a primit Medalia pentru controlul fumatului din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii.
Mass Media
Adventist Television Network
Adventist Television Network a lansat in anul 2003 Hope Channel, un canal de televiziune adventist mondial, care functioneaza 24 de ore / zi, disponibil inclusiv online la www.hopetv.org . Programele Hope Channel includ emisiuni zilnice in limba romana.
Adventist Television Network difuzeaza de asemenea programe prin satelit traduse simultan in 40 de limbi, transmise in toata lumea. Mai multe informatii pot fi gasite pe site-ul www.adventist.tv
Adventist World Radio
Adventist World Radio (AWR) transmite mesajul Evangheliei in cele mai indepartate colturi ale lumii. AWR emite in 55 de limbi, inclusiv in limba romana prin Radio Vocea Sperantei. Programele pot fi ascultate in intreaga tara atat prin intermediul celor 50 de statii locale cat si pe internet la www.rvs.ro
Tehnologie
Un rol important in implinirea misiunii Bisericii l-a jucat tehnologia. De exemplu, Radioul Adventist Mondial (AWR) emite in peste 40 de limbi inclusiv, hindustana, mandarina si vietnameza. La randul sau, BBC a declarat ca dintre programele religioase din Rusia cele ale postului de radio adventist Vocea Sperantei s-au bucurat de cea mai mare popularitate.
In 1994, in cadrul unei initiative de comunicare cu bisericile locale, a fost infiintata Reteaua Adventista de Comunicare, utilizand televiziunea prin satelit. Aceasta tehnolgie a fost folosita in 1995 cu ocazia primului program de evanghelizare prin satelit al Bisericii, receptionat de 100 000 de persoane in 676 de locatii urmand ca in 1998 programul Net'98 sa cuprinda cele sase continente, fiind receptionat in 7.600 de sali, in peste 100 de tari fiind tradus simultan in 40 de limbi. Conform statisticilor, fiecare transmisie a fost receptata la nivel mondial, de aproximativ 1.400.000 de persoane.
(Sursa: www.adventist.ro)
Primul misionar adventist pe actualul teritoriu al Romaniei a fost un fost preot catolic, de origine poloneza, Mihail Bellina Czechowski. Nascut in 1816, s-a format in atmosfera severa si elevata a manastirilor poloneze intre 1835-1849. Sensibil la nedreptatile sociale si la relaxarea morala a clerului, ajunge la Roma, unde incearca un demers pentru reforma apoi emigreaza in Lumea Noua unde imbratiseaza convingerile adventiste in 1856.
In 1864 pleaca spre Europa cu dorinta de a impartasi locuitorilor vechiului continent adevarurile descoperite. Astfel, dupa Italia, Elvetia, Franta si Austro-Ungaria, in 1869 Czechowski ajunge in Transilvania impartasind adevarurile descoperite la Cluj, Bistrita, Turda, Gherla, Beclean, Pata, Cojocna si Luncani, pentru ca apoi, trecand prin Cernauti, sa insoteasca la Pitesti, pe negustorul Tache Fotescu. Aici a inceput sa predice in casa lui Garabet Hagi Aslan,unul dintre furnizorii casei regale. Doi dintre fii acestuia, Toma si Mitica devin, impreuna cu familiile lor, primii adventisti.
In 1890, cel mai important misionar european, Ludwing R. Conradi, soseste in Transilvania in cautarea sabatarienilor transilvaneni. In timpul eforturilor misionare acesta acopera o suprafata imensa, din Germania pana in Crimeea si pe Volga, si de aici pana la Constantinopol. In Romania se adreseaza colonistilor germani si, cu ajutorul acestora, locuitorilor autohtoni.
La Cluj, in 1890, in urma discutiilor cu L. R. Conradi, in familia lui Johann Rottmayer, reprezentant al Societatii Biblice Britanice, se convertesc sotia si una dintre fiice, iar mai tarziu si acesta. In casa lui se va intalni primul grup de adventisti din Cluj si tot acolo, intr-o camera special amenajata in mansarda, urmeaza sa poposeasca urmatorii misionari. In 1889 in Cluj si imprejurimi erau aproximativ cincizeci de adventisti.
Tot prin germani, de data aceasta emigrati din Crimeea in Dobrogea, din cauza prigoanei pe de o parte, iar pe de alta, ca urmare a invitatiei lui Carol I pentru a creste cai de rasa, se naste un al treilea izvor al adventismului, in 1891.
L. R. Conradi, apoi Andreas Siefried, fost prezbiter baptist din Cobadin, F. Adoneit si altii, sunt cei care fac ca adevarul descoperit de ei sa ajunga si la autohtoni. Acolo s-a infiintat si una dintre cele mai vechi biserici locale care dainuie si astazi, Viile Noi, Constanta.
1900-1920 este perioada in care adventismul incepe sa fie prezentat in orasele, targurile si satele de pe actualul teritoriu al Romaniei, continuand la inceput pe linia colonistilor germani, dezvoltandu-se apoi printre romani prin intermediul predicatorilor localnici. Dintre acestia se remarca Petre P. Paulini, convertit in 1906, Stefan Demetrescu, convertit in 1907, Constantin Popescu, care studiase sculptura la Viena, Petre Paunescu, maior, Istvan Kelemen, Johann Bauer. Majoritatea au studiat teologia la Friedensau in Germania, ceea ce a facut ca temeinicia germana sa se simta in gandirea si in organizarea adventistilor din Romania.
In 1920, s-a organizat Uniunea Romana a Comunitatilor Evanghelice ale Adventistilor de Ziua a Saptea, avand peste doua mii de membri. Tot cu acea ocazie s-a hotarat infiintarea unui Seminar, organizat in 1924 la Focsani, mutat in 1926 la Tarnaveni si apoi in 1931 la Brasov – Stupini; a unei tipografii, care a functionat incepand cu 1923 in Bucuresti, si a unei institutii medicale.
Perioada interbelica este numita pe buna dreptate perioada de aur a adventismului in Romania. In Transilvania, printre romani, maghiari si sasi, ca si in Vechiul Regat, asteptarea revenirii a gasit mai multi entuziasti decat oriunde in Europa formandu-se astfel o biserica a tuturor etniilor, o biserica a tinerilor. In 1931, la peste 11.000 de adventisti erau mai mult de 10.000 de copii si tineri, in ciuda persecutiei.
Anii 1940, indeosebi dupa 1942 – in urma scoaterii de sub scutul legii, au supus la grea incercare miile de credinciosi, 1944 venind ca o adevarata eliberare. Dupa 1944, au urmat, pana in 1949, cativa ani de avant misionar, in ciuda saraciei si decimarii populatiei. S-a redobandit Seminarul de la Stupini confiscat in 1942, s-au redeschis bisericile, editura si tipografia, s-a relansat misiunea.
Dupa recunoasterea, prin decretul regal din 1946 si prin legile cultelor din 1950 si 1952 adventistii sunt pentru prima data in deplina legalitate juridica. Dar de jure nu a fost si de facto. In 1949 Seminarul este iarasi confiscat – se va reinfiinta in 1952 la Bucuresti in conditii improprii si cu locuri din ce in ce mai putine.
Anii din timpul regimului luptei de clasa, au fost si buni, dar si tristi. Buni, deoarece Biserica Adventista de Ziua a Saptea a crescut. Tristi, din cauza lipsei de libertate, cu toate consecintele ei si a izolarii fata de biserica adventista mondiala.
22 decembrie 1989, ne-a gasit cu aproximativ 55.000 de membri botezati, fata de 21.000 in 1945. Urmatorii ani au adus si ei o crestere accentuata a numarului de credinciosi adventisti, recensamantul din 2002 indicand cifra de 100.000 de membri, 70.000 dintre acestia fiind botezati.
In acest moment in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din Romania functioneaza un institut teologic de grad universitar cu trei specializari: teologie pastorala, asistenta sociala si litere, o scoala de asistenti medicali, trei licee si mai multe scoli generale, 30 statii radio, un centru de productie video, editura si tipografie, cabinete medicale, un institut de studii biblice prin corespondenta, mai multe organizatii umanitare pentru detinuti si copii aflati in dificultate, precum si o agentie de ajutor si refacere (ADRA).
(Sursa: www.adventist.ro)
